1.HEMI – Producatorul american si-a pastrat un loc in istoria stramosilor muscle car-urilor datorita V8-ului Hemi, motor care a dominat cursele de drag si NASCAR in anii 1960. Totul a inceput in 1951 o data cu Firepower V8.. Camerele de combustie emisferice ale acestui motor ofereau o compresie ridicata si spatiu destul pentru supape mari. Primele unitati Hemi de 5.4 litri au fost insa in dezavantaj si nu au putut sa ofere noi recorduri datorita sedan-ului greoi pe care erau montate – Saratoga.
2.In 1955 a aparut primul model din faimoasa serie de „letter cars”, C300 cu 300CP (224 kW) si cu un nou standard de performanta. La o cautare minutioasa pe Internet se vor gasi informatii care sa ateste ca aceasta masina ar fi primul muscle car si nu Pontiac GTO, dar cu toate acestea modelele din aceasta serie erau sedan-uri luxoase in 2 usi, spatioase, elegante si cu performante crescute.
Au urmat modelele 300-F in 1959 cu un V8 de 6.7 litri si admisie Ram-Air, luxosul 300-G in 1961 cu 375 sau 400 CP si optiuni ca aer conditonat, oglinzi electrice, ceas electric, cotiere fata/spate etc., micul 300-H in 1962 cu un motor special de 6.9 litri si 421 CP la 5400 rpm, iar in 1963 a aparut 300-J cu dimensiuni acceptabile din nou si 390CP (291 kW) dintr-un motor standard de 6.7 litri, oferind o viteza maxima de 228.5km/h.
FORD
Producatorul Ford a fost putin intarziat fata de competitorii sai din anii 1950, care deja aveau motoare puternice cu care sa se mandreasca. Directorul din acea vreme, Robert McNamara, care vedea masinile ca o modalitate de transport si nu ca o sursa de emotii, impreuna cu respectarea stricta a interzicerii Asociatiei Producatorilor de Automobile (AMA – Automobile Manufacturers Association) sa participe la cursele cu masini stoc au dus la o stagnare a producatorului pana in anul 1959.
Ford a fost primul care a produs V8-uri in serie in 1930, dar abia in 1959 a realizat ca vanzarile din showroom-uri ar putea creste o data cu participarea la curse si eventual cu trofee castigate. In acelasi an a aparut o noua versiune de 360 CP (268 kW) a motorului clasic Ford de 5.77 litri, denumit „Thunderbird Super„, „Interceptor” sau „Super Interceptor„. Era alcatuit dintr-un carburator Holley cu patru corpuri, compresie 10.6:1 si galerie de admisie din aluminiu, fiind montat pe modelul Galaxie. Pentru a face fata puterii in plus, arborele cotit a fost facut din fonta modulara.
In 1961 producatorul a participat la Daytona cu un Starliner Galaxie reusind sa finalizeze 40 de ture la o viteza medie de 228.5km/h. In acelasi an, Ford a primit 15 trofee in cadrul curselor Grand National si anunta revenirea in drag racing. Pentru publicul de rand acest lucru a insemnat motoare mai mari, mai multa putere si mai multa viteza. Astfel, in acelasi an, a fost dezvaluita o versiune noua a motorului V8, de 6.39 litri oferind 300CP (224 kW), 330CP (246 kW) in varianta pentru fortele de ordine si 375CP (280 kW) Thunderbird Super/Special cu un carburator cu patru camere.
In cursa de a tine pasul cu permanenta dezvoltare a performantelor in cadrul curselor, la mijlocul anului 1961 Ford a prezentat Thunderbird Special 6V cu trei carburatoare cu cate doua camere fiecare care producea 401CP (299 kW).
Motorul de 7 litri creat in 1963 a ramas, insa, de baza pentru curse. Cele doua variante de strada de 410CP (306 kW) cu un carburator cu patru camere si respectiv versiunea de 425CP (317 kW) cu doua carburatoare cu cate patru camere fiecare erau optiuni pentru modelele Galaxie si 500XL. Campania de promovare a acestui motor a cuprins si modelul Fairlane, cu care Ford spera sa faca reclama noului propulsor. Cu toate acestea unitatea a juns sa fie montata pe versiunea speciala de curse Thunderbolt.
